PAROHIA ORTODOXĂ ZAGRA

 

Parohia Ortodoxă Română Zagra

 

 
Scurt istoric a parohiei şi a bisericii
 
Numele comunei Zagra este de origine slavă – aşa susţine lingvistul Nicolae Drăganu în prefaţa Cărţii de aur a bisericii parohiale. Prima atestare documentară a localităţii este amintită într-un document de la 1440 care dealtfel, aminteşte şi de existenţa altor aşezări de pe Valea Someşului. Oricum, satul există cu mult înainte de această dată. Sunt în acest sens argumente lingvistice (apud N. Drăganu: Date privitoare la istoria comunei Zagra în „Cartea de aur a parohiei” – prefaţă). Zagra este amintită de mai multe ori în documentele săseşti şi ungureşti de-a lungul timpului. În anii 1547 – 1552 Zagra contribuia la susţinerea oraşului Bistriţa, împreună cu alte comune încorporate pe timpul lui Ioan Huniade şi Matei Corvinul, cum reiese din diplomele de la 30 septembrie 1469, 4 noiembrie 1472, 3 iunie 1475 ş. a. La 1691 „Zăgrenii, popa, birăul satului”, scrie: „pace şi sănătate împăratului cu jurământ de credinţă” , înţelegând că s-au schimbat multe, printre care şi Unirea cu Roma pe care au făcut-o preoţii, credincioşii rămânând ortodocşi multă vreme după aceasta.
Primul preot în Zagra este cunoscut sub numele de Matei care se plânge „săborului” de la Alba – Iulia împotriva „birăului” din Bistriţa, care a numit în locul lui alt protopop pentru că făcea „nelegiuiri”, adică cununa rudenii apropiate. În timpul năvălirilor tătare pe Valea Someşului, apare în documente şi Zagra că a suferit pagube. E vorba de 1717, ultima năvălire tătaro – mongolă. La 1723 biserica din Zagra avea casă parohială. La 1733 Zagra avea 220 de familii şi 10 preoţi: Mathaeus, Vaszilie, Naşcul, Vitul, Joannes, Petru, Flore, Petru, Ioan, Basilius care slujeau în două biserici. În 1750 Zagra avea 1033 suflete, 2 biserici şi 8 preoţi. Din cauza ciumei din 1742, în Zagra morţii se îngropau noaptea în taină, după cum mărturisesc documentele.
În sec. al XVIII – lea în Zagra se afla o mănăstire părăsită. Se mai păstrează ca argument oral al existenţei ei toponimice: Câmpul, Dosul, Părăul mănăstirii. Cu ocazia revoltei românilor din Ţara Năsăudului împotriva împăratului de la Viena, episcopul Petru Pavel Aron a fugit din faţa răsculaţilor conduşi de Tănase Todoran din Bichigiu şi s-a ascuns în Zagra. Din Zagra era şi unul din martirii năsăudeni, Grigore Man.
În Zagra au existat două biserici: una în Burbuleni şi cealaltă în centrul comunei la capătul dealului numit Codrişor. Bisericile erau din lemn, cea din Burbuleni construită de Luca Zinveli, bărbat harnic şi cu stare, iar cea din centru de către locuitorii satului. Biserica din Burbuleni a fost dărâmată în iulie 1903, rămânând pe locul ei o clopotniţă ce se mai păstrează şi astăzi.
Biserica actuală ce poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva” s-a construit între anii 1914 – 1924 prin contribuţia credincioşilor şi din iniţiativa şi sub conducerea preotului Ioan Zinveliu, originar din Zagra.
Preoţii care au slujit în Zagra au fost: Ioan, Toader, Onişor, Nicolae iar din 1785 -Vasile, de la 1792 – Gheorghe, 1794 – Pantelimon, 1806 – Gheorghe, 1808 – Eremeiu, 1811 – Dănilă. În 17 mai 1817 vine popa Alexiu Zinveliu, iar din 1829 Ştefan Maniu. După moartea lui Alexiu Zinveliu întâmplată în 17 aprilie 1852, slujeşte Ştefan Maniu până la 21 septembrie 1870 când trece la cele veşnice şi el. În 1872 vine Petru Vertic, care în 1882, din cauza unor neînţelegeri cu credincioşii pleacă la Mocod. În 1882 este numit să suplinească Ioan Zinveliu care fusese preot în Poienile Zăgrii până în 12 septembrie 1884 când este numit Ioan Maniu, fiul lui Ştefan Maniu care moare în 1888, când din nou este suplinitor Ioan Zinveliu şi după aceea, definitiv, care funcţionează până la moartea sa în 1924. Din 1924 – 1927 parohia este administrată de preotul Victor Zinveliu, paroh în Mocod, fiul lui Ioan Zinveliu. În 1927, 12 aprilie este numit preotul Toma Bulea, ulterior protopop al Becleanului, care păstoreşte până în 18 octombrie 1931, când este numit Anchidim Drăgan, zăgrean şi el, care păstoreşte până în 1952 când vine preotul Vasile Prăhase până în 1977, iulie 30. În 1965 biserica este resfinţită de către P. S. Episcop Teofil Herineanul, în urma lucrărilor de acoperire cu tablă zincată a bisericii şi a lucrărilor de zugrăvire interioară.
La 1 august 1977 este numit de către I.P.S. Teofil Herineanul episcopul Clujului, preotul Ioan Dâmbu, originar din Suplai, care păstorise în Rodna din 1975. În timpul păstoririi preotului Ioan Dâmbu, care din 1988 este şi protopopul Năsăudului, s-a construit o nouă casă parohială între 1981 – 1983. În 1984 se repară biserica şi se resfinţeşte de către P.S. Episcop Justinian Chira. Între anii 1994 – 2003 se repară capital sfânta biserică şi se pictează în interior, iar în 11 septembrie 2006 se resfinţeşte prin rugăciunile Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Anania. Acualmente, parohia are 961 suflete ortodoxe.

 

Date biografice ale preotului

 

Dâmbu Ioan
n. 24 august 1951, Suplai, com. Zagra
Şcoala generală în Suplai 1958 – 1966
Seminarul Teologic din Cluj – Napoca 1966 – 1971
Facultatea de Teologie din Sibiu 1971 – 1975
Data hirotoniei: 29 august 1975, pe seama parohiei Rodna 1975 – 1977, 30 iulie.
1 august 1977 – până în prezent preot – paroh în Zagra.
Din 1988 – până în prezent protopop al Năsăudului, grad I profesional.
Între 1996 – 2012 deputat în Adunarea Naţională Bisericească
Din 2008 – 2012 membru în Consiliul Naţional Bisericesc
Distincţii: – iconom 1984
– iconom stavrofor 1989
– cruce patriarhală 2006
Adresa: Zagra, nr. 55, jud. Bistriţa – Năsăud
Telefon: 0263384009
Mobil: 0744704318
Preot paroh,
Ioan Dâmbu