PAROHIA ORTODOXĂ PERIŞOR

PAROHIA ORTODOXĂ PERIŞOR

PAROHIA ORTODOXĂ PERIŞOR FILIA PĂLTINEASA
Localitatea Perişor, Nr. 30
Biserica din zid de piatră
Hramul: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil
Anii construcţiei: 1936-1943
Casa parohială zidită în anul 1996
Preot paroh: Florentin Moldovan

PAROHIA ORTODOXĂ PERIŞO

Aşezată în mijlocul unei grădini din centrul satului, pe un teren mai ridicat şi care oferă o viziune de ansamblu atât asupra satului cât şi a împrejurimilor acestuia până în depărtare, biserica actuală reprezintă un reper pentru perişoreni, atât material cât şi spiritual. Construită din cărămidă pe un fundament masiv de piatră, această biserică este în formă de cruce. Aspectul special al bisericii este dat de iconostasul, stranele şi tetrapoadele din lemn de tei sculptat şi de pictura interioară realizată în tempera grasă. Pentru susţinerea şi pentru a împiedica deteriorarea bisericii ca urmare a alunecărilor de teren, ulterior sau adăugat arhitecturii exterioare un număr de 16 contraforţi.
Hramul oficial al acestei biserici este Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, iar hramul de suflet este Adormirea Maicii Domnului, când este şi praznicul satului sau sărbătoarea satului Perişor.
Iniţiativa edificarii acestui lacaş de cult a avut-o preotul de vrednică pomenire Giurgiuca Andrei. Construcţia bisericii începe în anul 1937, în vremuri grele şi cu sacrificii foarte mari. Planul si devizul construcţiei au fost facute de catre antrepenorul Vidican George, din localitatea Nimigea de Jos, judetul Bistriţa-Năsăud. Biserica nouă a început a să clădească în jurul bisericii vechi de lemn care a rămas în mijlocul bisericii noi până ce aceasta s-a apropiat de acoperiş.
În anul 1937, sub numărul de inventar 578, protopopiatul comunică că s-a aprobat demolarea bisericii vechi. În 10 ianuarie 1937 această biserică a fost vândută domnului Gavrilă Onişor din Cluj – care originar a fost din comuna Zagra – care şi-a luat angajamentul să o reclădească în Zagra, pe o grădină a sa, aflată pe “Codrişor”, lângă cimitirul din acea comună. Această tranzacţie a fost aprobată de V. C. Eparhial din Cluj – după ce “Comisiunea Monumentelor Istorice” şi-a dat avizul că se poate demola – ceea ce oficiul protopopesc comunică parohiei sub nr. 427/1937.
Sfinţirea bisericii s-a realizat în data de 31 octombrie 1943, edificiul bisericii fiind terminat numai provizoriu. Biserica a fost sfintita de episcopul Nicolae Colan care a fost însoţit de către părintele G.Munteanu – rectorul Academiei Teologice din acea vreme – şi de diaconul Vasile Bogdan. De asemenea la acest eveniment au mai luat parte şi un grup restrâns de preoţi din parohiile învecinate.
Ulterior biserica a mai suferit o serie de reparaţii. Acoperişul a fost reparat de două ori ca urmare a deteriorării lui în urma unor puternice furtuni. Reparaţii majore ale exteriorului s-au realizat în anul 1959 de către meşterul Rojos Ştefan din localitatea Dumbrăviţa. Pe lângă repararea integrală a exteriorului, s-au montat acum şi jgheaburile de scurgere pentru streşini. În anul 1961 s-au terminat şi reparaţiile interioare care au presupus zugrăvirea bisericii şi realizarea unor minime picture interioare (cei patru evanghelişti pe boltă, scene pictate pe plafonul absidelor laterale, etc.). Repararea interiorului bisericii s-a realizat de către fraţii Volonzgai din localitatea Dej. Ca urmare a acestor reparaţii majore, cosiliul parohal şi-a exprimat dorinţa ca biserica să fie resfinţită. Resfinţirea bisericii a fost realizată de cătrea episcopul Teofil Herineanu la 15 august 1963, care a venit de la Cluj însoţit de consilierul Coman şi un sobor de preoţi.
Astfel s-a încheiat un capitol importat legat de edificarea acestei biserici parohiale.
Restaurarea bisericii se realizează între anii 2002-2006, când se desfăşoară ample lucrări atât interioare cât şi exterioare:
-restaurarea interiorului bisericii cu pictură noua în tempera grasă;
-realizarea unui nou iconostas şi achiziţionarea de mobiler nou pentru biserica;
-dotarea bisericii cu obiecte de cult şi veşminte noi;
-restaurarea exteriorului bisericii şi înnoirea acoperişului acesteia;
-pavarea aleii din curtea bisericii şi împrejmuirea acesteia cu gard;
-terminarea interiorului casei parohiale;
-introducerea încălzirii în biserica;
Finalizându-se aceste lucrări, a avut loc resfinţirea bisericii şi sfinţirea casei parohiale în data de 10 septembrie 2006, de către P.S. Irineu Pop Bistriteanul şi un sobor de preoţi şi diaconi. Pentru aceste realizări, preotul Florentin Moldovan a primit distincţia de sachelar.
Slujitorii altarului
Arhiva parohiei Perişor este foarte săracă în informaţii despre preoţii care au deservit această parohie în vremuri imemoriale. Acest lucru poate fi explicat şi prin faptul că această arhivă se constituie abia în jurul anului 1812, când se introduc primele matricole parohiale.
Primele informaţii oficiale despre această parohie le aflăm din două statistici realizate de administraţia statală. Prima datează din anii 1760-1762 şi a fost realizată de generalul Bucow. Potrivit acestei statistici, parohia Perişor care făcea parte din comitatul Solnocul Interior, figura ca fiind ortodoxă.
1. Preotul Vasilie (1740-1789) Îi cunoaştem doar prenumele deoarece în epocă se întâmpla adesea ca, datorită puţinei lor pregătiri cărturăreşti în conducerea matricolelor parohiale, preoţii să se semneze doar cu numele de botez. Informaţii despre el s-au păstrat în memoria timpului prin intermediul tradiţiei locale transmise prin viu grai. Se ştie despre acest preot că deşi a deservit parohia, locuia în localitatea Zagra. În timpul preotului Vasilie s-a cumpărat o casă din localitatea Suplai din care s-a construit prima şcoală din Perişor pe o grădină particulară. Construcţia avea două camere despărţite de o tindă: una dintre încăperi servea ca şi sală de clasă, iar cealaltă servea ca şi locuinţă pentru învăţător. Se presupune că preotul Vasilie ar fi decedat în localitatea natală, Zagra, deoarece tradiţia locală nu pomeneşte că ar fi fost înmormântat în Perişor.
2. Preotul Girgiuca Iacob (1793-1813) Între anii 1789-1793 parohia Perişor rămâne vacantă pe o perioadă de patru ani şi nu s-a păstrat nici o informaniţie (nici măcar orală) despre cine ar fi administrat-o în acest interval temporal. Între anii 1793-1813 paroh devine preotul Giurgiuca Iacob. Acum se introduc pentru prima dată matricolele parohiale scrise cu caractere chirilice în care chiar şi preotul se semnează (uneori cu numele complet iar alteori doar cu numele de botez) folosind aces tip de scriere.
3. Preotul Giurgiuca Gavrilă (1814-1823) Acesta este fiul preotului Giurgiuca Iacob. Era paroh în localitatea Dumbrăviţa şi în acelaşi timp administrează şi parohia Perişor, între anii 1814-1823, după cum rezultă din matricolele parohiale.
4. Preotul Sigartău Ioan (1824-1868) Deserveşte parohia Perişor între anii (1824-1868), după cum rezultă şi din matricolele parohiale. Vine în Perişor din localitatea Mireş. Iată cum îl descrie protopopul Teodor Herman pe preotul Ioan Sigartău: “…a fost un preot bun, evlavios, foarte deştept şi foarte bogat, cum altul asemenea lui în acel ţinut nu era pe acea vreme.” În timpul preotului Ioan Sigartău s-a consruit în anul 1850 o şcoală nouă, din lemn, pe locul unde mai târziu a fost construită şcoala din anul 1902. Preotul Sigartău Ioan decedează în anul 1868 şi este înmormântat lângă altarul bisericii din lemn (vechea biserică), în prezent mormântul său aflându-se sub altarul bisericii actuale.
5. Preotul Sigartău Alexandru (1868-1896) Este fiul preotului Sigartău Ioan.
6 Preotul CotuţiuTeodor (1896-1903) După moartea preotului Sigartău Alexandru, parohia Perişor rămâne vacantă timp de aproape şapte ani. Este administrată în acest interval temporal (1896-1903) de către preotul Cotuţiu Teodor, paroh în localitatea Dumbrăviţa. Acesta a fost absolvent de liceu cu bacalaureat şi ulterior absolvent al Seminarului Teologic din Sibiu. În timpul administrării parohiei de către acest preot, se construieşte o nouă şcoală, pentru ridicarea căreia se valorifică şi o parte din materialul lemnos rămas din vechea şcoală.
7. Preotul Măgheruşan Grigore (1903-1921) Originar din localitatea Chintelnic, este absolvent a şase clase de liceu şi al Seminarului Teologic din Sibiu, cu durata de trei ani. Este primul preot titular din această parohie care a avut studii de specialitate. Sub administraţia acestui preot s-a achiziţionat de la un evreu, pentru necesităţile parohiei, grădina de lângă şcoală pentru care s-a plătit suma de 2400 de coroane. Parohia a înaintat vânzătorului acestei grădini un avans de 1700 de coroane, sumă obţinută printr-un împrumut, realizat cu aprobarea Consiliului Arhiepiscopesc, de la Institutul de Credit Lumina din Sibiu. În anul 1921 se transferă la cerere în localitatea Braşfalăul Inferior, azi Blăjenii de Jos.
8. Preotul Cotuţiu Ioan (1921-1923) În intervalul cuprins între anii 1921-1923, parohia Perişor a devenit dinou vacantă. A fost administrată în acest interval temporal de către preotul Cotuţiu Ioan care era paroh în localitatea Dobricel. În timpul administrării parohiei Perişor de către acest preot, învăţământul devine învăţământ de stat. Prin urmare parohia nu mai este obligată să asigure locuiţă pentru învăţător. Casa cumpărată în acest scop de către parohie în urmă cu câţiva ani devine acum oficial casă parohială ca urmare a unei dispoziţii primite de la forurile superioare. Acest preot a făcut şi demersurile pentru împroprietărirea parohiei. Ca urmare a acestor demersuri, ulterior parohia a fost împroprietărită cu: 8 iugăre de teren sesiune parohială sau bisericească care se licita anual în folosul parohiei; 17 iugăre teren sesiune preoţească care se afla în folsul preotului şi 4 iugăre teren sesiune cantorală care se afla în folosul cantorului.
9. Preotul Giurgiuca Andrei (1923-1966) Deserveşte parohia Perişor între anii 1923-1966. Originar din localitatea Dumbrăviţa, este absolvent de liceu cu bacalaureat şi absolvent al Seminarului Teologic din Sibiu, cu durata studiilor de trei ani. Este hirotonit ca diacon, preot şi duhovnic pe seama parohiei Perişor în zilele de 13 şi 14 octombrie 1923. Slujeste în această parohie până în 1 ianuarie 1963, iar apoi, ca pensionar reintegrat, continuă administrarea parohiei până la data de 1 iunie 1966 când, la cerere, a fost transferat în parohia Pata, protopopiatul Cluj. După pensionare, se retrage la Cluj-Napoca. Decedează în anul 1983 şi este înmormântat în Cimitirul Central din Cluj-Napoca.
10. Preotul Horga Ioan (1966-1971)
11. Preotul Dărăban Gheorghe (1971-1983)
12. Preotul Măierean Grigore (1983-1988)
13. Preotul Brici Alexandru (1988-1993)
14.Preotul Pioraş Ilie (1993-2001)
15. Preotul Moldovan Florentin (2001-prezent)

Monumentul eroilor

Prin mobilizarea credincioşilor de către oficiul parohial, în vara anului 2010 s-au demarat lucrările cu scopul ridicării unui monument pentru cinstirea memoriei eroilor perişoreni, care au luptat în cele două războaie mondiale. Obiectivul este amplasat la intrarea în curtea bisericii, în partea stângă, pentru a avea o bună vizibilitate. În partea frontală se află montate două plăci de marmură neagră. Părţile laterale au fost ornate cu cei doi arhangheli, Mihail şi Gavriil (Sf. Arh. Mihail în partea stângă, Sf. Arh. Gavriil în partea dreaptă), realizaţi în tehnica mozaic de către pictorul Horea Indolean din localitatea Gherla.Dezvelirea monumentului cu onoruri militare şi sfinţirea a avut loc în data de 8 septembrie 2011, la sărbătoarea hramului parohiei,in prezenta P.S. Macarie Drăgoi, episcop al Europei de Nord, înconjurat de un sobor de preoţi.
În prezent parohia Perişor are un număr de 536 suflete, iar filia Păltineasa 83 de suflete.
Păltineasa – filia parohiei Perişor
În perioada păstoririi preotului Andrei Giurgiuca, această localitate devine filia parohiei ortodoxe Perişor (după ce anterior fusese arondată ca filie parohiei ortodoxe Dumbrăviţa) şi este înzestrată în prezent cu două biserici ortodoxe: una de lemn şi alta de cărămidă.
Satul Păltineasa ascunde pe o mică colină biserica de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Nu se cunoaşte cu exactitate datarea acestei biserici, însă ar putea fi încrustat anul ridicării ei pe una din bârnele pereţilor de lemn care ulterior au fost tencuiţi.
Din informaţiile culese de Gheorghe Mândrescu, în anii 80 de la bătrânii satului, rezultă că biserica ar fi fost ridicată de meşteri din Idieci, o localitate din apropiere şi datează probabil din secolul al XVIII-lea. Construcţia are un caracter arhaic. Planul derivă direct din casa de lemn ţărănească, altarul fiind în continuarea pereţilor dreptunghiului format de pronaos şi naos. Absida este construită din patru laturi, formând o muchie în centru şi trădând intenţia de a fi rotunjită, element mai rar întâlnit la construcţiile de lemn. Intrarea se face pe latura de sud în pronaosul tăvănit şi care a fost despărţit de naos printr-un perete plin în care s-au tăiat deschideri. Naosul este boltit semicilindric, iar în continuare se intră în absida altarului doar prin două uşi din peretele iconostasului, un alt element arhaic. Biserica are un acoperiş din şindrilă, comun tuturor încăperilor. Deasupra pronaosului, pe o bază pătrată, se ridică un turn mic, proporţionat faţă de restul construcţiei, având o galerie în razalit cu câte două arcade pe fiecare latură şi sprijinind un coif piramidal pe un plan de asemenea pătrat. Interiorul simplu tencuit, probabil a fost iniţial pictat. Se mai găseşte o singură icoană, Învierea, a cărei pictură este deteriorată, dar care prezintă un chenar sculptat deosebit de bogat, constituit din funie răsucită, elemente florale imitând laleaua, rozete şi un coronament cu volute şi elemente vegetale numeroase. Este un ancadrament tipic pentru icoanele întâlnite la bisericile de pe Valea Someşului sau a Şieului.
Construcţia s-a conservat rezonabil până în preajma anului 2000. După această dată s-a deteriorat vizibil datorită fenomenelor meteorologice şi a lipsei unor acţiuni concrete de conservare. Se impunea o intervenţie promptă în folosul acestui monument istoric din secolul al XVIII-lea. Acest lucru a fost posibil abia în anul 2008, când, prin demersurilor Parohiei Ortodoxe Perişor – a cărei filie este localitatea Păltineasa – şi a Primăriei Comunei Spermezeu, s-a obţinut finanţare de la Ministerul Cultelor printr-un proiect guvernamental care avea drept scop restaurarea totală a monumentului. Lucrările au început în luna august a anului 2009 şi au fost sistate în luna decembrie a aceluiaşi, fiind reluate în primăvara anului 2010 şi finalizate în luna septembrie a anului 2010. Lucrările, realizate de firma ,,Taina Lemnului” din judeţul Maramureş, au presupus reconstruirea bisericii după planul iniţial prin valorificarea acelor componente din vechea biserică care au putut fi restaurate şi refolosite – respectiv masa de lemn din altar într-un picior şi bârne din pereţii vechii biserici.
Astfel refăcută, bisericuţa de lemn a fost sfinţită în data de 4 septembrie 2011 de către P.S. Macarie Drăgoi, episcop al Europei de Nord, însoţit de un sobor de preoţi.
Al doilea locaş de cult din filia Păltineasa este biserica de zid care poartă hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Construcţia acestei biserici a început în anul 1964 sub îndrumarea preotului Şerban Alexandru. După turnarea fundaţiei, lucrările au stagnat datorită impedimentelor cauzate de regimul comunist. Cu mari eforturi s-a reuşit totuşi ridicarea ei în anul 1973. În anul 1982 s-au reluat lucrările, biserica fiind tencuită în interior şi în exterior. În anul 1990, în timpul preotului Brici Alexandru, se reiau lucrările, biserica fiind acum înzestrată cu pictură, padimente, iconostas, mobilier. Cu sprijinul credincioşilor sunt achiziţionate toate cele necesare desfăşurării cultului divin. În data de 26 ocombrie 1991 se sfinţeşte această biserică de către P.S. Irineu Pop Bistriţeanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, înconjurat de un sobor de preoţi. Era prima sfinţire de biserică a acestui episcop, realizată în timpul arhiepiscopului Teofil Herineanul al Clujului şi în vremea patriarhului Teoctist.
Între anii 2005-2011, prin grija preotului paroh şi cu sprijinul Primăriei Comunei Spermezeu – reprezentată de Giurgiuca Alexandru, secretar al primăriei şi localnic din Păltineasa –, se realizează o serie de lucrări de reabilitare a bisericii care au presupus: împrejmuirea cu gard, turnarea de trepte şi trotuare, zugrăvirea exteriorului, recondiţionarea şi vopsirea acoperişului, schimbarea tâmplăriei, recondiţionarea picturii interioare şi exteriore, parchetarea padimentului, ahiziţionarea de noi piese de moblier, candelabre, etc. Prin purtarea de grijă a credincioşilor, au fost achiziţionate noi obiecte de cult necesare pentru optima desfăşurare a serviciului religios: evanghelie, veşminte, icoane, sfinte vase, cădelniţă, acoperăminte, etc. În data de 4 septembrie 2011, o dată cu sfinţirea bisericii de lemn, a avut loc şi resfinţirea acestei biserici de către acelaşi P.S. Macarie Drăgoi, episcop al Europei de Nord.

Date biografice ale preotului
 

PAROHIA ORTODOXĂ PERIŞOR

Moldovan Florentin
Data nașterii: 26 aprilie 1976.
Școliabsolvite: – Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, anul 1996.
-Facultatea de Teologie Ortodoxă”Andrei Şaguna” din Sibiu, anul 2000.
-Şcoala Academică Postuniversitară Informatică Aplicată şi Programare, Universitatea Tehnică, Cluj-Napoca , anul 2009.

Data hirotoniei – 20 iulie 2001 preot, la mănăstirea Nuşeni.
Parohii ocupate: Parohia Ortodoxă Perişor, Protopopiatul Năsăud(2001 -prezent).
Grade profesionale: Gradul I: anul 2010
Distincții primite: -Sachelar- 2006; -Iconom – 2011.
Adresa personală: sat Perişor, nr. 30, com Zagra, jud.Bistrița-Năsăud.
Telefon: 0744-604396. Adresa email: florentinmoldovan@yahoo.com

Galerie Foto Parohia Ortodoxă Perişor