Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” Salva

Istoricul Mănăstirii „Izvorul Tămăduirii”

În primăvara anului 1994, pe frumoasele coline ale Ţării Năsăudului, în partea de răsărit a comunei Salva, pe culmea lină a dealului Migii, la locul numit Fântâna Marcului, ocrotit de murmurul tainic al stejarilor pădurii Dumbrava, avea să răsară un “boboc”, în frumoasa grădină de flori a mănăstirilor din Transilvania. Bunul Dumnezeu a binecuvântat zidirea Mănăstirii „Izvorul Tămăduirii”, cea mai frumoasă podoabă pentru credincioşii Comunei Salva şi nu numai, acolo unde odinioară stăpânii străini au şters de pe faţa pământului, cu tunurile, Sfintele Lăcaşuri.
Ideea construirii unei mănăstiri în această zonă a plecat de la preotul paroh al comunei Salva, Dumitru Morar, care, aflându-se împreună cu credincioşii, într-o zi de octombrie, la sfinţirea unei troiţe la locul numit „Gruiet”, le-a pus la inimă gândul sfinţiei sale de a avea o mănăstire “la ei acasă”, iar în sufletele credincioşilor s-a aprins râvna pentru zidirea mănăstirii.
Cu binecuvântarea vrednicului de pomenire I.P.S. Bartolomeu Anania, a preacucernicului Părinte Protopop Ioan Dâmbu şi a vrednicului Părinte paroh Dumitru Morar, au fost puse bazele Sfântului Lăcaş, de către un sobor de maici venite de la Mănăstirea Govora, împreună cu maica Emanuela, actuala stareţă, şi a părintelui duhovnic Arhimandritul Teofil Roman.
Pronia cerească a rânduit astfel, deoarece mănăstirea este aşezată pe pământul în parte donat, iar în parte achiziţionat de Arhiepiscopia Clujului cu bunăvoinţa Î.P.S. Părinte, Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu de la credincioasa Cotuţiu Varvara, în apropierea locului sfinţit de sângele Sfinţilor Martiri Năsăudeni, care şi-au dat viaţa pentru dreapta credinţă la anul 1763, devenind altar de jertfă pentru zidirea Sfântei Mănăstiri.
La început, a fost ridicată într-un timp foarte scurt Bisericuţa din lemn a Mănăstirii, cu ajutorul material şi financiar al credincioşilor din Salva şi din împrejurimi, primind o dată cu sfinţirea ei de către Î.P.S. Bartolomeu Anania la 24 iunie 1994 şi hramul “Naşterea Sf. Ioan Botezătorul”. În acelaşi an s-a construit corpul de chili din imediata apropiere a bisericii mici.
În numai doi ani de zile bisericuţa mică a devenit neîncăpătoare, fiind nevoie de o nouă biserică, a cărei piatră de temelie s-a pus de către Î.P.S. Bartolomeu Anania la 10 mai 1996. Prin jertfa măicuţelor şi a credincioşilor din ţară şi chiar din lumea întreagă s-a ridicat biserica mare în stil brâncovenesc, de zid a mănăstirii cu hramul “Izvorul Tămăduirii” şi “Sf. Martiri Năsăudeni” a cărei slujbă de târnosire s-a oficiat de către Înalt Preasfinţitul nostru Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, înconjurat de un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi la 10 mai 2013. În aceeaşi zi se împlineau 250 de ani de la mărturisirea de credinţă a Sf. Atanasie Todoran pe plaiurile năsăudene. Astfel, biserica de la Salva devine parcă o replică dată de Sf. Martiri din Ceruri împărătesei Maria Tereza, cât şi pentru mişcarea uniată.
În acest fel, ceea ce se părea a fi doar un proiect local, s-a transformat într-un fenomen universal, acela de a transmite duhul complex şi viu al Ortodoxiei, de a face să răsune glasul de viaţă dătător al Sf. Liturghii şi unirea în rugăciune cu fraţii noştri ortodocşi de pretutindeni, strigătul biruitor peste secole al Sfinţilor Martiri Năsăudeni.
În prezent, proiectul complexului monahal de la Salva, asemănător mănăstirilor brâncoveneşti, este în curs de desfăşurare şi susţinut cu nădejde, ştiut fiind faptul că, ridicarea unei mănăstiri de la firul ierbii, reprezintă o luptă cu vremelnicia şi presupune nu numai prezenţa zidurilor, ci mai ales zidirea sufletească a fiinţei umane, precum şi transformarea lăcaşului de cult într-un loc de sfinţire pentru suflete.
Armonia celor cinci clopote vine să umple valea Sălăuţei, conduce cursul liniştit al Someşului Mare, întâmpinând zorii fiecărei zile prin chemarea la Sf. Liturghie şi încheind osteneala cotidiană cu şoapta slujbelor de seară, aducând mulţumire şi dând slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Stavrofora Emanuela Moisa ( Saveta)

Stavrofora Emanuela Moisa ( Saveta)

Subsemnata Stavrofora Emanuela Moisa ( Saveta), m-am născut la data de 2 decembrie 1961, în localitatea Rebrişoara, judeţul Bistriţa – Năsăud.
Primele 10 clase le-am făcut în localitatea natală, iar între anii 1974 – 1976 am urmat cursurile Şcolii profesionale, profil industrie textilă din Lugoj.
Din rânduială dumnezeiască, în 16 august 1984 am trecut pragul Mănăstirii Govora, din Eparhia Râmnicului, jud. Vâlcea, unde am fost primită cu multă căldură de maica stareţă Stavr. Justiniana Văleanu.
În anul 1989, pe 8 septembrie, am primit tunderea în rasoforie, primind numele de Emanuela. În acelaşi an am fost admisă la SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX DIN CRAIOVA, pe care l-am absolvit în anul 1994.
În anul 1994 am fost instalată stareţă la Mănăstirea Izvorul Tămăduirii din localitatea Salva, judeţul Bistriţa –Năsăud şi am fost tunsă în monahism de către Înalt Prea Sfinţia Sa Arhiepiscopul Bartolomeu Anania.
În anul 1995 am fost admisă la FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ DIN ORADEA, iar în anul 1997 m-am transferată la FACULTATEA ORTODOXĂ a UNIVERSITĂŢII BABEŞ – BOLYAI din CLUJ-NAPOCA, SECŢIA TEOLOGIE PASTORALĂ, pe care am absolvit-o în anul 2000 prin susţinerea tezei de licenţă „ ESENIENII ŞI TERAPEUŢII ÎN OPERA FILONIANĂ DE VITA CONTEMPLATIVA”.
În 2002 am primit distincţia de stavroforă de la Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Anania.
În anul 2010 am fost admisă la cursurile de masterat din cadrul UNIVERSITĂŢII BABEŞ – BOLYAI, FACULTATEA ORTODOXĂ CLUJ – NAPOCA, secţia PASTORAŢIE DUHOVNICIE, pe care le-am absolvit în 2012 cu lucrarea de disertaţie „ VIAŢA MAICII DOMNULUI – CALE SPRE DESĂVÂRŞIREA CREŞTINĂ”.
În anul 2013, pe 10 mai am avut bucuria împreună cu obştea Mănăstirii „Izvorul Tămăduirii” să vedem încoronată osteneala noastră la 20 de ani de activitate neîntreruptă prin săvârşirea slujbei de târnosire a bisericii mari, oficiată de Înalt Preasfinţitul nostru Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, înconjurat de un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi, printre care şi Părintele nostru Protopop Ioan Dâmbu. În prezent, se continuă lucrările de definitivare a proiectului arhitectural în stil brâncovenesc.

Duhovnic Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” Salva Pr. Siluan Timbus