PAROHIA ORTODOXĂ SALVA

 

PAROHIA ORTODOXĂ SALVA

 

PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ SALVA
Localitatea Salva
Cod 427255, Jud. Bistrița-Năsăud
Tel.0263362082 mobil-07540856292
Biserică de zid (piatră și cărămidă)
Hramul- Sf. Arhangheli Mihail și Gavril
Anul construcției 1900-1902
Casă parohială de piatră și cărămidă
Preot paroh-Morar Dumitru

 
ISTORICUL PAROHIEI
 
Istoria localității Salva se împletește strâns cu istoria Transilvaniei, fiind o puternică punte de legătură materială și spirituală, între românii din Transilvania, Maramureș și Moldova.
Din atestările documentare rezultă că localitatea Salva datează din timpuri străvechi, aparținând politic și administrativ de Rodna, de Bistrița sau Năsăud. Cea mai veche atestare documentară care s-a păstrat până astăzi datează din 1245, din vremea regelui Bela al IV-lea, când Salva este menționată alături de Rodna, Sângeorz, Rebra, Feldru, Zagra, Năsăud, Telciu și Mocod, ca făcând parte din ținutul liber al văii Rodnei.
După unii cercetători, Salva ar fi o enclavă romană, care a continuat să existe până azi cu același nume, dovadă fiind cele trei fortificații din jurul localității, în cele trei direcții principale. Se presupune că denumirea localității Salva are în componență cuvântul ,,Sal”, care în indo-europeană înseamnă ,,apă”, iar în sanscrită ,,insulă”, localitatea fiind situată la confluența celor două râuri, Someșul Mare și Sălăuța, pe terasele inferioare ale acestora.
Așezată în partea de nord a județului Bistrița-Năsăud, la o distanță de 3 km de orașul Năsăud și 28 km de Bistrița, Salva își are gospodăriile așezate de o parte și de alta a Sălăuței și pe șesul din dreapta râului Someșul Mare.
Din centrul localității se despart drumurile spre Cluj, spre Maramureș și spre Moldova, iar de la gara Salva se poate circula spre toate regiunile țării, aici fiind un principal nod de cale ferată.
Prima vatră a satului a fost așezată pe partea stângă a râului Sățăuța, azi strada Tănase Todoran, unde și-au ridicat și prima biserică din lemn de stejar, sub îndrumarea preotului Dosoftei. Cu trecerea timpului, sătenii au construit case și gospodării pe malul drept al Sălăuței, unde se va ridica o nouă biserică, pe strada Butăcenilor, tot din lemn, în anul 1821. Din conscripția anului 1725 reiese că în Salva erau la acea vreme 172 de familii, în total 860 de locuitori. Numărul acestora fiind în continuă creștere, în anul 1899, credincioșii au hotărât să construiască o nouă biserică, din piatră și cărămidă, în centrul comunei. Astfel, în primăvara anului 1900 se pune piatra de temelie pentru clădirea noului lăcaș de cult, în care să se poată aduna toți credincioșii parohiei la un loc, arhitectura bisericii fiind în formă de navă.
Sub îndrumarea vrednicului preot Vasile Dumbravă, care a păstorit în Salva între anii 1891-1907, s-a întocmit planul de construcție al noii biserici, de către arhitectul Laurențiu Zotich. Lucrarea a fost adjudecată de antreprenorii Emil și Ștefan Olteanu, sub coordonarea directă a domnului inginer Mazanec.
Lucrările au durat doi ani și au costat 37.500 coroane, din care 27.600 coroane au fost donațiile credincioșilor, iar restul fiind donați de Primăria Salva. Catapeteasma și amvonul au fost executate de către firma ,,RETAY” din Budapesta.
Biserica a fost sfințită în anul 1903, având hramul ,,Intrarea în biserică a Maicii Domnului”.
Între anii 1948-1983, păstorește în Salva preotul Iuliu Morariu, sub îndrumarea căruia, în anul 1975 s-a parchetat interiorul bisericii și s-a făcut instalația de încălzire centrală.
Din anul 1983 până în prezent, parohia Salva este deservită de către preotul Morar Dumitru, care a desfășurat o rodnică activitate, pe toate planurile slujirii preoțești, demarând imediat după instalarea sa la Salva, lucrări de amploare, atât la biserică, cât și la casa parohială. Astfel, în anul 1984 s-a refăcut instalația elecrică și instalația de încălzire centrală. În anul 1985 s-a decopertat vechea tencuială, atât din interiorul cât și din exteriorul bisericii, s-a tencuit din nou și s-a aplicat terasit pe exterior, s-a pregătit interiorul cu tencuială nouă, pentru a fi pictată in tehnica ,,frescă”. Lucrările de pictură au fost executate de către pictorii bisericești Ștefan Teodor din Șomcuta Mare jud. Maramureș și Tistu Victor din Buhuși, sub directa îndrumare a dlui profesor Costiniu-membru în Comisia de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române.
Lucrările au fost finalizate în primăvara anului 1987, iar în ziua de 14 iulie 1987, s-a resfințit biserica, de către Preasfințitul IUSTINIAN CHIRA-Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului, când a primit hramul
,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.
Tot în anii 1986-1987 s-a împrejmuit curtea bisericii cu panouri de fier pe fundație de beton și s-a amenajat aleea de acces de la șosea până la biserică.
Preoții care au păstorit pe bunii credincioși ai parohiei Salva, conform datelor deținute de arhiva parohiei au fost: pr. Ionașc între anii1628-1636; în 1672 era preot în Salva preotul Luchici, apoi pr. Ioan Mihoc, pr. Matei, pr. Ioan al popii Iacob; Vasile al popii Cosma; Filip Butaciu-1733; Ștefan al popii Iacob; Timotei al popii Gavril; pr. Vasile; pr. Ursul; pr. Pașcu; pr. Vasile Oarcăs; pr. George; pr. Simion; pr. Ioan; pr. Vasile Dosoftei. În 1828, în Salva a fost preot Ioan Pop, în 1830 pr. Pavelea Marțian, între anii 1863-1865 preot Basiliu Șioldea, între anii 1865-1871 preot Sebastian Coșbuc(tatăl poetului).
Din 1871 până în 1890 a fost preot Ioan Catone, între anii 1890-1891 pr. Demian Papu, din nov.1891 până în aprilie 1907 a fost preot Vasile Dumbravă, între anii 1907-1947 a păstorit preotul Iuliu Morariu-senior, după care, între anii 1947-1983, pr. Iuliu Morariu-junior. Din anul 1983 până în prezent, preot paroh este P.C.Pr. iconom-stavrofor Dumitru Morar.
Cea mai frumoasă lucrare săvârșită de către preoții Salvei, în prezent cu multă dăruire de către preotul Dumitru Morar, este aceea de a fi încălzit inimile sălăuanilor cu dragostea pentru Domnul și cu dorul de a-L căuta mereu, la Sfânta Liturghie, săvârșită în fiecare zi în frumoasa noastră biserică. Iar ca o sămânță ce ne așteptăm să rodească, această dragoste este sădită cu grijă și în inimile copiilor satului.
În primăvara anului 1994, la inițiativa preotului Dumitru Morar, s-a construit în apropierea locului unde a fost martirizat bătrânul Tănase Todoran, o frumoasă mănăstire, cu hramul ,,Izvorul Tămăduirii”, la ridicarea căreia a contribuit toată suflarea din Salva. Mănăstirea s-a construit și s-a sfințit după doar 28 de zile lucrătoare, de la așezarea pietrei de temelie, de către vrednicul de pomenire ÎPS Bartolomeu Anania.
Locuitorii comunei Salva sunt buni gospodari, buni credincioși și buni români, care și-au apărat, alături de românii din satele învecinate, cu prețul vieții dreapta credință ortodoxă și s-au jertfit, pe platoul Mocirla, în anul 1763, udând cu sânge de martir pământul binecuvântat al Salvei și rămânând astfel, pildă de credință adevărată și curaj, pentru toți românii.
Ca dovadă că jertfa lor este de mare preț în ochii noștri, ai urmașilor lor, dar și ca o recunoaștere peste veacuri a încrederii că faptele lor au avut menirea de a întări credința poporului nostru, la propunerea ÎPS Bartolomeu Anania, Sfântul Sinod al BOR a aprobat canonizarea celor patru martiri, Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Telciu și Vasile din Zagra.
La nivel local, evenimentul a fost pregătit cu multă râvnă și bucurie de către Pr. Dumitru Morar, alături de credincioșii din Salva, pentru ziua de 11 mai să fie cu adevărat o mare sărbătoare.
Momentul a fost trăit de ie¬rarhi, de sutele de preoţi şi de miile de credincioşi prezenţi duminică 11 mai 2008, pe pla¬toul „Mocirlă”, de la poalele dealului pe care se găsește Mănăstirea Salva, la Liturghia solemnă cu prilejul proclamării publice a canonizării Sfinţilor Martiri Năsăudeni, mărturisitori ai credinţei.
În semn de recunoștință față de cei ce s-au jertfit pentru credința străbună, pe platoul Mocirla din Salva s-a ridicat o troiță, pe locul unde a fost zdrobit cu roata, trupul Sfântului Tănase Todoran, loc în care se fac pelerinaje și slujbe religioase de cinstire.
Inima locuitorilor Salvei a bătut mereu alături de inima fraților români de peste munți. În anii 1877-1878, mulți fii ai Salvei au trecut cu arma în mână în România și au luptat pe redutele Plevnei, pentru independența patriei-mame. Aici s-a remarcat colonelul Nichita Ignat, frații Nicolae și Iosif Bodescu și mulți alții.
Printre personalitățile marcante, fii ai satului Salva, menționăm pe Dl academician Tiberiu Morariu(1905-1982), fiul preotului Iuliu Morariu-senior, căruia i s-a acordat titlul de ,,Doctor Honoris Causa” al Universității din Strasbourg.
Ca urmare a meritelor sale, s-a decis ca Școala Generală Salva, să-l aibă ca patron pe Dl. academician doctor Tiberiu Morariu, iar în parcul central s-a ridicat o statuie în cinstea sa.
Parohia ortodoxă Salva numără 2681 de suflete, în sat mai locuind 87 de greco-catolici și 11 penticostali.
Credincioșii noștri înțeleg să-și adune comoară în ceruri, participând cu donații consistente la toate colectele pe care le intreprindem pentru situații deosebite ale confraților noștri, precum și prin participarea la toate serviciile religioase din duminici și sărbători, în număr foarte mare.

 
Datele biografice ale preotului Dumitru Morar
 

Născut la 10 decembrie 1949, în loc. Piatra, jud. Bistrița-Năsăud
Școli absolvite: Seminarul Teologic Cluj-1969
Facultatea de Teologie Sibiu 1973
Data hirotoniei-1970, de către ÎPS Teofil Herineanu
Parohii ocupate și perioada: Tăure 1970-1974
Nimigea 1974-1976
Liviu Rebreanu 1976-1983
Grad profesional 1
Distincții: Iconom 1981
Iconom-stavrofor 1987